O afacere fara investitie initiala

Intr-o comuna situata la 60 km de Bucuresti, Ciprian Lazar produce mobilier. Nu din lemn, nici din pal melaminat, ci din… tevi din PVC, cum sunt cele folosite in instalatii. Sub mainile sale, 6 metri de teava si 16 fitinguri (coturi si teuri) se imbina frumos si se transforma usor-usor, in numai doua ore, intr-o masuta cocheta de cafea, ce poate da stralucire oricarei sufragerii. “Instrumentele mele de baza sunt ruleta  si ferastraul”, spune Ciprian. “Cat despre designul pieselor, asta tine doar de imaginatie. Odata ce ai facut primele piese, iti dai seama ca ai putea construi orice iti trece prin cap.” Si, intr-adevar, pe agenda lui de lucru se afla proiecte dintre cele mai diverse: etajere, cuiere, biblioteci, suporturi pentru prosoape, mobilier de terasa, ba chiar fotolii si canapele. Daca spunem si ca profitul la sfarsitul unei zile de lucru este de cel putin 1.500.000 de lei, atunci in mod logic se naste intrebarea: ce afacere poate fi mai atractiva?

Cum se realizeaza o piesa de mobilier

“Practic, orice piesa de mobilier de acest tip este, de fapt, un cadru realizat din tevi si fitinguri, caruia i se ataseaza diverse alte elemente – i-ai pus o placa de geam, ai obtinut o masuta; i-ai pus perne invelite in tapiterie, ai obtinut o canapea; i-ai pus rafturi, ai obtinut o biblioteca etc.”, explica Ciprian Lazar. “Peste 80% din activitate inseamna, asadar, sa construiesti acest cadru, conform indicatiilor din schita viitoarei piese. Practic, totul ca un joc in care nu trebuie decat sa debitezi tevile, sa le imbini cu ajutorul fitingurilor si sa faci apoi o finisare de ansamblu.

Finisarea e importanta, pentru ca, dupa ce ai terminat cadrul piesei, trebuie sa-i dai un aspect mai comercial, adica toate suprafetele lui sa fie netede si colorate uniform. Asta se face prin vopsire – o operatie mai sensibila, care e de preferat sa se execute intr-un spatiu deschis, ca sa nu se acumuleze vapori. Scopul este sa obtii un aspect fara imperfectiuni si pentru asta trebuie sa stapanesti cateva lucruri – de exemplu sa stii sa aplici corect vopseaua, fara sa strici stratul precedent si, totodata, fara sa faci risipa. Iti trebuie o oarecare perioada de antrenament.”

Afacerea se poate incepe imediat

“Am demarat activitatea in vara anului trecut, dupa ce am luat o documentatie prezentata in «Idei de AFACERI»” (vezi finalul articolului), spune Ciprian Lazar. “Mi-a placut simplitatea ideii, precum si faptul ca nu aveai nevoie de experienta ca sa te-apuci de treaba. De altfel, tin minte ca la numai cateva zile dupa ce primisem documentatia deja facusem prima piesa, o masuta. Debitarea tevilor la dimensiunile necesare a durat mai putin de o ora, dupa inca 10 minute aveam deja construit cadrul, apoi finisarea completa a mai durat vreo ora si jumatate. Atunci mi s-a parut ca a iesit super, acum spun ca a iesit binisor.”

Trebuie sa stiti de unde sa va aprovizionati cu tevi si fitinguri

“Problema cea mai mare atunci, la inceput, a fost aprovizionarea cu coturi si teuri. Aveam adresa furnizorului in documentatie, dar am zis sa iau ce gasesc la magazinele si depozitele din zona mea, ca nici n-aveam nevoie de prea multe bucati. Am descoperit atunci ca tevi se mai gasesc, dar cu fitingurile e mai greu. Motivul, paradoxal, e ca tie iti trebuie unele foarte simple, fara filet, fara garnitura de etansare, fara alte elemente. In orice Romstal gasesti coturi si teuri, dar sunt de tip usor (prea fragile) sau din polipropilena (se imbina prin termosudare, n-ai ce face cu ele). Asa ca m-am aprovizionat direct de la furnizorul recomandat in documentatie, care ofera fitinguri de tip greu – acestea sunt cele potrivite – si care, in plus, poate face si la comanda, daca vrei ceva mai special.
Pe piata ar mai fi si fitinguri aduse din Ungaria, foarte potrivite ca forma si aspect, dar sunt prea scumpe. Sa dai 37.000 de lei pe un cot sau teu este enorm. Eu le iau cu 7.000 de lei bucata.”

Cine sunt clientii

“Primele trei luni am lucrat numai pentru cunostinte, aproape numai masute de cafea pentru ca stapaneam deja foarte bine proiectul si aveam si cerere. Dupa care am diversificat – ba niste rafturi pentru debara, ba un cuier, ba o bancheta pentru terasa, dar tot masutele au ramas de baza. In toamna trecuta, am mers si pe colaborari cu doua magazine de mobila din Bucuresti, pentru partea de vanzare, si am fost foarte multumit. Piesele se vand bine, pentru ca, daca le lucrezi cu atentie si le finisezi frumos, capata un aspect foarte interesant; se vede imediat ca sunt altceva decat ce gasesti in mod obisnuit pe piata.”

Concurenta practic nu exista

“Concurenta vine dintr-o singura directie, de la produsele din tevi de metal. La Mobexpert, sa zicem, gasesti o masuta cu cadru din teava neagra si placa de geam la pretul de 2.700.000 de lei. Eu pot sa fac o masuta practic identica, folosind tevi din PVC, si s-o dau cu 1.500.000, in conditiile in care materialele ma costa maximum 50%. Plus ca PVC-ul, care-i un plastic pana la urma, e mai prietenos, nu-i asa de greu ca metalul si se intretine foarte usor.
Exista insa alte produse unde nu ai concurenta, de exemplu proiectul pe care incerc acum sa-l pun la punct – un set complet de mobila de sufragerie, realizat in intregime din tevi si fitinguri, asa cum am vazut pe un site american: canapea cu trei locuri, doua fotolii (din teava de 110 diametru), masuta de cafea, biblioteca, suporturi pentru plante – toate vopsite intr-o culoare deschisa si cu tapiterie asortata. Asa ceva chiar ca nu exista pe piata romaneasca. Dar, repet, finisarea e foarte importanta. Poate ca atunci cand vezi prima data un fiting, asa cum il iei de la furnizor, te gandesti ca-i cam inestetic (e murdar, mai are bavuri), dar operatia de finisare, cu slefuire si vopsire, ii da o cu totul alta fata.
Plus ca poti face o mie si-una de combinatii: de exemplu, am incercat la un moment dat ceva de efect – invelirea tevilor in folie auto-adeziva de culoare deschisa (crem), pastrand fitingurile negre. A iesit perfect. Ce nu am incercat inca a fost sa lucrez cu tevi indoite la cald; daca ajungi sa stapanesti bine procesul, atunci chiar ca nu  mai ai limite, poti sa faci ce vrei si sa te inspiri de oriunde.”