Rasadnitele sunt clasificate pe tot felul de criterii (din ce sunt construite, cum sunt puse, cu ce le acoperi si multe alte chestii) , astfel avem:
- materialul de constructie: rasadnite din lemn si din prefabricate de beton;
- materialul de acoperire: rasadnite acoperite cu sticla sau cu material plastic;
- pozitia fata de suprafata solului: rasadnite de suprafata, semiingropate, ingropate;
- sursa de incalzire: rasadnite cu incalzire biologica, cu incalzire termica (curent electric, abur, apa calda, aer cald);
- numarul pantelor: rasadnite cu o panta si cu doua pante;
- gradul de mobilitate: rasadnite mobile, semimobile si fixe;
- temperatura realizata in interior: rasadnite calde (20-25°C), semicalde (15-20°C) si reci (8-12°C).
La construirea rasadnitelor trebuie sa fim cat mai practice si sa folosim tehnici cat mai simple. Putem sa le facem exact ca bunicii nostrii , adica sa facem niste rame de scandura pe care le punem pe un pat gros de gunoi de grajd si le acoperim cu folie ,iar in noptile friguroase puneau si niste “lepedeie” (paturi tesute de lana) groase deasupra. Astfel ati realizat o rasadnita din lemn, acoperita cu plastic, de suprafata, incalzita biologic, intr-o panta, mobile si in categoria celor semicalde. Daca vrem sa fie semiingropata se va dispune aceeasi constructie deasupra unui sant si am facut o rasadnita semimobila. Constructia permite utilizarea unei cantitati mai mici de biocombustibil (cca 20%), si retinerea mai corespunzatoare a "caldurii" degajate de biocombustibil. Latime interioara de 3 m, lungime 20 m, tocul cu latime de 30 cm.Gunoiul de grajd se introduce intr-un sant cu adancimea de 40-50 cm.Tocul poate fi construit din lemn, caramida, dale prefabricate, caramida sau baloti de paie. Rasadnitele pot fi acoperite si cu folie de polietilena, in loc de sticla, cu grosimea de 0,15-0,25 mm.
Daca vreti sa produceti mult sa faceti bani din rasaduri va trebui sa investiti mai mult si sa realizati o rasadnita “profii”.
Atunci va apucati de constructia unei rasadnite fixe (sau ingropate). Trebuie orientate cu latura lunga pe directia N-S (pentru a folosi mai bine lumina solara exact ca la sere si solarii). Tocul este confectionat din prefabricate de beton pentru a da o rezistente in timp.
Am gasit si niste date de constructie care v-ar pute ajuta daca va hotarati sa va apucati de asa ceva: - lungimea este de 20-24 m(se va construe si o anticamera pentru incalzire si lucru),
- latimea de 3 m,
- deasupra unui sant taluzat (adancime 40-50 cm),
- la mijlocul rasadnitei sunt montati stalpi de 1,40 m inaltime pe care se sprijina coama,
-fundatia si zidaria sunt din beton sau caramida, constructia fiind executata la o adancime de 1 m (pentru a pastra caldura).
-acoperisul este format din rame de rasadnita, prevazut cu o coama si capriori.
-la interior sunt amenajate parapete cu latimea de 1,10 m si la o inaltime de 0,85 m.(va fi utilizata si suprafata de pe parapet si vor fi si polite). La dimensiunile acestea o rasadnita ar trebui sa produca rasaduri pentru aproximativ 3 ha.
Durata de exploatare: 10-15 ani, incalzire tehnica sau cu biocombustibil.
La acest tip de rasadnita, chiar daca se inlocuieste biocombustibilul nu se demonteaza tocurile, spre deosebire de precedentul tip cu tocuri fixe sau demontabile.
Sunt utilizate pentru cultura fortata a legumelor chiar si pentru efectuarea operatiunii de repicat (in special) a rasadurilor.
Folosind folie exista posibilitatea construirii unor adaposturi rasadnita in forma de tunel. Aceste tipuri de rasadnita se amplaseaza direct pe sol, fiind acoperite cu sticla sau folie de sau vara, nu se acopera. Daca se folosesc primavara sau toamna, fiind acoperite, se incalzesc de la soare. Acestea sunt rasadnitele “reci”.
Sursa principală de încălzire a răsadniţelor o constituie diferite materiale organice care, în procesul de fermentare şi descompunere, eliberează mari cantităţi de căldură. Cel mai bun material organic este gunoiul de cabaline. În ultimul timp s-a trecut la utilizarea şi a altor materiale organice. Gunoiul de cabaline se descompune repede, la 7-8 zile după preîncălzire realizează o temperatură de 70°C în centrul platformei, care în 45-65 zile descreşte treptat până la 30°C. Gunoiul de taurine se descompune încet şi produce o temperatură mai scăzută. În amestec cu materiale de natură celulozică (paie, pleavă, rumeguş), gunoiul de taurine degajă căldură multă. Frunzele de pădure în amestec cu gunoi de cabaline şi taurine dau rezultate foarte bune.
Frunzele se recoltează din toamnă uscate şi se depozitează în platforme acoperite, pentru a nu se umezi. La stabilirea necesarului de biocombustibil trebuie să se ţină seama de însuşirile şi greutatea lui, grosimea şi lăţimea patului încălzitor, grosimea şi lăţimea potecilor, tasarea biocombustibilului în pat, condiţiile climatice locale şi epoca de lucru. Astfel, pentru încălzirea unui m2 de răsadniţe trebuie să se asigure 0,25-0,35 tone gunoi de cabaline în amestec cu cel de taurine.
Acolo unde este lipsă de paie se pot folosi unele deşeuri agricole, forestiere şi industriale, ca: fân alterat, pleavă, coceni tocaţi, frunze, rumeguş, puzderie de in şi cânepă, resturi de la fabricile de hârtie. Depozitarea şi prepararea biocombustibilului începe încă din vară. Gunoiul de grajd se adună, depozitându-se în platforme aşezate pe locuri uscate, la soare. Iarna, platformele de gunoi de grajd se organizează în incinta sectorului de răsadniţe. Gunoiul de grajd adus şi pus în platforme se vântură bine şi se aşterne cât mai uniform. Dacă este prea uscat se udă cu apă sau must de grajd diluat, cam 20 l/m2, până ce gunoiul fumegă şi frige dacă este luat în mână.
Pe locul unde se fac răsadniţele, în luna ianuarie-februarie se îndepărtează zăpada şi se pune un strat gros de paie uscate sau puzderie de in, cânepă, rumeguş sau gunoi uscat. După aceasta se trece la aşezarea patului. Gunoiul de grajd trebuie să fie bine călcat, aşezat în straturi alternative, subţiri şi udat cu apă, deoarece numai în aceste condiţii va asigura căldura necesară semănăturilor. În răsadniţele îngropate, patul de gunoi va avea grosimea de 60 cm iar la răsadniţele calde, de suprafaţă de 70-80 cm, în special pentru semănăturile de tomate, ardei şi vinete timpurii.
Producerea răsadurilor necesită folosirea amestecurilor de pământuri nutritive pentru semănături şi repicat. Pământurile alese trebuie să se caracterizeze printr-o structură bună, care să asigure o porozitate şi o aeraţie optimă şi să conţină cantităţi suficiente de substanţe nutritive într-o formă uşor asimilabilă de plante.
Aceste pământuri nu trebuie să formeze la suprafaţă o scoarţă, care este foarte dăunătoare mai ales plantelor de castraveţi, ridichi de lună şi andive. Principalele componente ale amestecurilor nutritive folosite în sere şi răsadniţe sunt în cele ce urmează.
Pământul de ţelină se obţine prin descompunerea ţelinei înierbate. El se procură din terenurile cu graminee şi leguminoase. Pământul de grădină se obţine din terenurile cultivate cu legume. Acest pământ trebuie în prealabil bine dezinfectat, dat prin ciur şi curăţat de diferite materiale străine, ca: pietre, resturi de rădăcini etc.
Pământul de răsadniţă se strânge vara după terminarea sezonului, obţinându-se un material nutritiv foarte valoros. După o dezinfecţie puternică, pământul de răsadniţă se aşează în platformă timp de 6 luni pentru a se aerisi, în care perioada se amestecă cu îngrăşăminte minerale sub formă de soluţie.
Pământul de turbă se pregăteşte în orice perioadă a anului şi poate fi gata după 6-12 luni. Se prepară din turba bine descompusă. Pentru a reduce aciditatea se adaugă 3 kg. var la 1 m3 de turbă proaspătă, iar în timpul păstrării se lopătează de 1-2 ori.
Nisipul de râu se foloseşte în mod curent la amestecurile pentru semănături şi repicat.
Pentru prinderea plantelor şi grăbirea fructificării, producerea răsadului în ghivece din pământ ars este înlocuită cu o metodă mai economică, aceea a semănatului şi a repicatului în diferite suporturi (cuburi şi ghivece nutritive) confecţionate din turbă, plastic, hârtie sau carton. Ghivecele nutritive se execută cu ajutorul unor utilaje speciale.
Pe baza rezultatelor experienţelor efectuate în ţara noastră, pentru confecţionarea ghivecelor nutritive se recomandă un amestec format din trei părţi mraniţă şi o parte pământ. În ultimul timp o largă răspândire capătă ghivecele jiffy-pot şi strips-pot, al cărui perete permite trecerea rădăcinilor plantelor. Compoziţia Jiffy-potului este următoarea: 70-75% turbă de Sphagnum, bogat în humus, 20-23% material de legătură (celuloza din fibre de lemn de pin) şi 2-3% substanţe nutritive uşor solubile (uree). Ghivecele Jiffy-pot se umplu cu pământ la nivelul superior al pereţilor, iar udatul se execută numai în limita saturării pereţilor. În interiorul pereţilor se formează un sistem radicular ramificat, iar, după plantare, rădăcinile străpung pereţii şi împânzesc cu uşurinţă solul. Patul nutritiv
in cazul insuficienţei ghivecelor nutritive se poate folosi patul nutritiv, compus dintr-o parte pământ de ţelină, două părţi mraniţă cernută şi nisip, sau din turbă 60%, pământ 20% şi mraniţă 20%, care se aşează deasupra patului cald de băligar din răsadniţă. Pământurile nutritive pentru semănat şi repicat trebuie în mod obligatoriu dezinfectate contra bolilor criptogamice înainte de a fi depozitate în locuri speciale. Tratarea pământului se face pe cale termică sau chimică.
Insămânţarea se efectuează fie în pământul din sera înmulţitor sau răsadniţă, fie în lădiţe confecţionate din lemn sau plastic. Epoca de semănat este în funcţie de specie, tipul construcţiei, modul de cultivare şi temperatura solului. S-a constatat că este dificil de făcut o corelaţie directă între epoca de semănat, plantat şi recoltat.
Temperatura optimă pe care trebuie să o atingă pământul din răsadniţă sau seră pentru germinarea şi răsărirea seminţelor de legume variază între +23…+27°C. Se remarcă faptul că pe măsură ce temperatura pământului scade, se reduce energia de încolţire şi răsărire, mai ales în cazul seminţelor uscate, neumectate, favorizându-se şi atacul unor microorganisme patogene.
De aceea, încălzirea prealabilă a pământului în instalaţii speciale sau în serele înmulţitor prin diverse mijloace pentru a crea un regim teoretic corespunzător constituie o măsură obligatorie, care asigură o răsărire uniformă şi obţinerea unor plăntuţe viguroase. Menţinerea unei ventilaţii moderate, fără excese, şi asigurarea unui drenaj pentru scurgerea apei de udat din lădiţele de semănat reprezintă, de asemenea, măsuri pentru încălzirea optimă a seminţelor. Udarea pământului se face moderat, cu apa călduţă.
În zonele sudice şi vestice ale ţării, semănatul tomatelor timpurii are loc în prima decadă a lunii februarie, iar a verzei şi a conopidei timpurii nu mai târziu de 15 ianuarie. În zonele mai reci şi nordice, semănatul acestor culturii are loc cu 2-3 săptămâni mai târziu. Ardeiul şi vinetele timpurii se însămânţează cu 10-15 zile după tomatele timpurii.
Producerea rasadurilor nu este usoara dar din punct de vedere economic este rentabila. Se pot face bani frumosi atat din rasadurile de legume cat si din cele de flori. Tot ce trebuie este sa ganditi afacerea cat mai eficient si sa va adaptati cerintelor din piata. Eu va urez spor la treaba si vreme buna tuturor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu