Ne propunem nu doar să ajutăm cititorii noştri să se descurce în labirinturile birocraţiei autohtone, ci şi să le sugerăm idei de afaceri şi posibilităţi de obţinere a capitalului iniţial. Întrebările cititorilor pot fi expediate pe adresa electronică ap@flux.md sau virginia.flux@gmail.md. Experţi ai Asociaţiei „Cornelius”, economişti şi jurişti experimentaţi vă vor răspunde la întrebări, în fiecare vineri, în paginile FLUX-ului.
Mulţi agricultori din Moldova cresc iepuri de casă, dar deseori se simte lipsa informaţiei despre acest subiect şi, astfel, apar multe întrebări despre această activitate şi modalitatea de creştere a iepurilor mai sănătoşi. În acest material vom da răspuns la cele mai stringente întrebări despre creşterea iepurilor, contribuind astfel la succesul afacerii. Ar trebui să începem cu avantajele creşterii iepurilor. Carnea de iepure este gustoasă, dietetică şi are puţină grăsime, iar blana poate fi folosită ca subprodus. În acelaşi timp, alimentaţia iepurilor nu este costisitoare - pot fi hrăniţi cu iarba care se găseşte pe câmpuri sau fâneţe şi care poate fi cosită, de exemplu, nu mai des de două ori pe săptămână. Cuşca destinată creşterii iepurilor nu ocupă mult loc. Un alt avantaj ar fi ciclul rapid de înmulţire. Pe piaţă pot fi vânduţi atât iepurii vii, cât şi carnea sau blana lor ca produse auxiliare.
În creşterea iepurilor mai există unele momente la care este necesar să se acorde o atenţie deosebită pentru a avea succes în această activitate. Iniţiatorii afacerii trebuie să ştie că iepurii sunt sensibili la boli, care se răspândesc foarte rapid, iar unele plante şi legume obişnuite pot cauza apariţia maladiilor şi pot provoca chiar moartea animalelor. De asemenea, cuşca destinată creşterii iepurilor trebuie să fie curată şi bine construită, iar dacă endogamia (încrucişarea între descendenţii aceloraşi părinţi) nu este făcută corect, pot rezulta defecte genetice, de exemplu, la oase sau dinţi, precum şi boli reproductive.
Cum să întreţinem iepurii ca să nu înregistrăm pierderi?Iepurii pot fi crescuţi cel mai bine în încăperi cu mai multe niveluri, numărul nivelurilor putând să ajungă până la 3-4 etaje. Astfel, faceţi economie de spaţiu. Această încăpere se construieşte uşor dacă acordaţi atenţie următoarelor aspecte:
1. Încăperea destinată întreţinerii iepurilor trebuie să aibă podeaua făcută din plasă de sârmă sau din scânduri de lemn cu o distanţă de 1,5-2 cm între ele. O încăpere cu podea plată va fi mai murdară, întrucât va fi mai dificil de a face curăţenie şi ea va trebui să fie curăţată mai des.
2. Acoperişul căsuţei (la fiecare etaj) trebuie să fie înclinat. În acest caz murdăria va fi curăţată mai uşor din căsuţă. Între niveluri, distanţa ideală pentru o curăţenie cât mai eficientă este de 15 cm.
3. Încăperea pentru întreţinerea animalelor trebuie să se afle într-un loc luminos, dar să nu fie expusă direct razelor de soare, vântului sau ploii. În cazul când această condiţie este respectată, iepurii cresc mai sănătoşi şi sunt mai bine protejaţi de diferite boli.
Este important să aveţi o căsuţă suplimentară care trebuie pusă la o anumită distanţă de încăperile iniţiale. Ea va fi destinată izolării iepurilor bolnavi sau iepurilor procuraţi. Este foarte important să curăţaţi căsuţele cât mai des, cel puţin o dată pe lună. În caz contrar există un risc sporit de îmbolnăvire. Cea mai indicată substanţă chimică de curăţare a încăperilor animalelor este soluţia de înălbitor de 3 la sută. Pentru a face curăţenie, scoateţi iepurii şi mâncarea din căsuţă. Măturaţi toată murdăria şi scoateţi gunoiul din căsuţă, apoi spălaţi căsuţa cu soluţia de înălbitor şi lăsaţi-o să se usuce. Când încăperea este uscată, puteţi să puneţi iepurii înapoi. Temperatura ideală în încăperile de întreţinere ale animalelor este de +18°C.
Hrana şi maladiile – factori de care trebuie săţinem cont pentru a avea profitIepurii sunt animale erbivore, dar nu toate plantele constituie o hrană potrivită pentru ei. Unele din ele au un efect toxic şi pot provoca îmbolnăvirea sau chiar moartea. Sunt cazuri când aceste efecte toxice sunt întârziate şi apar numai peste câteva zile, săptămâni sau chiar luni. Există şi plante foarte bune pentru sănătatea iepurilor, care au un rol profilactic sau de tratament împotriva maladiilor. Mai jos vă propunem o clasificare a plantelor cu efect pozitiv pentru iepuri, cât şi cele toxice. În cazul când nu sunteţi sigur dacă o anumită plantă este bună, nu o folosiţi şi cereţi sfatul medicului veterinar în această problemă. Plantele cu efect pozitiv:
1. Lucerna este o plantă bogată în proteină şi calciu. Poate fi crescută în grădină şi o puteţi recolta de 4-5 ori la sezon;
2. Morcovul, sfecla roşie sunt bogate în vitamina A şi pot servi ca profilaxie împotriva scabiei şi năpârlirii;
3. Pătlagina poate fi dată iepurilor în cantităţi nelimitate. Este bună pentru funcţia intestinelor şi pentru membranele mucoase;
4. Vetrice poate fi dată în cantităţi nelimitate. Ajută în prevenirea viermilor şi altor probleme ale sistemului digestiv.
5. Podbalul poate fi dat uscat, dar numai de două ori pe săptămână. Va împiedica apariţia balonării.
Suplimentar la aceste plante se mai recomandă hrănirea iepurilor şi cu iarbă obişnuită (din păduri, de exemplu), deoarece are unele calităţi medicinale. Se mai recomandă să daţi iepurilor şi un amestec de plante, astfel ei vor putea să-şi aleagă hrana după plac. Mai puteţi hrăni iepurii şi cu diferite cereale cum ar fi grâu, porumb şi orz, de obicei ca nutreţ combinat. Astfel de hrană este utilă în special în sezonul rece, când nu este masă verde. Mai puteţi face fân din iarba cosită vara, pentru a hrăni iepurii pe timp de iarnă. Şi cioclejii pot fi folosiţi în hrana iepurilor, cu atât mai mult că aceştia sunt în cantităţi mari, ca produse secundare în Moldova.
Este important ca iepurii să fie hrăniţi în fiecare zi la acelaşi timp. Daţi iepurilor o mâncare variată şi balansată. Daţi hrana principală seara. De obicei, iepurii mănâncă mai liniştit în timpul serii, deoarece e mai răcoare şi mai puţin zgomot. Iepurii trebuie să aibă permanent apă potabilă, care trebuie schimbată în fiecare zi. Există şi plante care le pot provoca iepurilor diferite boli sau chiar moartea. Astfel, ceapa, sparanghelul, arpagicul, prazul provoacă boli gastrointestinale. Cartofii cruzi, frunza de cartofi, resturi de plantă de roşii sau de tutun duc, în majoritatea cazurilor, la moartea iepurilor. Plantele conifere sau apa în care au nimerit astfel de plante vor îmbolnăvi iepurii de gastrointerită şi vor provoca vomă, diaree sau chiar moartea acestora. Varza verde, albă şi roşie, trifoiul roşu, conopida pot provoca iepurilor balonare sau diaree.
Pentru a şti câtă hrană să daţi iepurilor, trebuie să experimentaţi. Dacă ei nu termină toată mâncarea pe care le-aţi dat-o, data următoare daţi-le mai puţin, în aşa fel că la urmă veţi afla de ce cantitate ei au nevoie.
Dacă unul dintre iepuri este bolnav sau credeţi că este bolnav, trebuie izolat pentru a-i proteja pe ceilalţi. Căsuţa pentru asemenea iepuri trebuie să se afle la o distanţă de cel puţin zece metri de celelalte încăperi. Dacă iepurii bolnavi sunt prea aproape de cei sănătoşi, nu este exclus ca boala să se răspândească şi să-i molipsească şi pe cei sănătoşi. Iepurii bolnavi trebuie să fie hrăniţi ultimii, altfel boala poate fi transmisă la cei sănătoşi prin mâinile dumneavoastră. După ce aţi hrănit iepurii bolnavi, va spălaţi bine mâinile. Când iepurii bolnavi sunt luaţi din căsuţă, aruncaţi toată mâncarea care a rămas. Locul trebuie să fie curăţat de două ori cu soluţie de înălbitor de 3 la sută. Altfel, şi următorii iepuri, puşi în aceeaşi încăpere, se pot îmbolnăvi. Când cumpăraţi iepuri noi, îi puneţi în căsuţa de izolare pentru o perioadă de 30 de zile, ca să fiţi siguri că sunt sănătoşi, şi apoi administraţi vaccinurile corespunzătoare. Dacă credeţi că unul dintre iepuri este bolnav, dar nu sunteţi sigur, adresaţi-vă medicului veterinar. Consultaţia lui este mai ieftină decât cumpărarea iepurilor noi.
Reţineţi: Iepurii care primesc apă curată, mâncare bună şi sunt întreţinuţi în încăperi curate, vor fi sănătoşi. Ca să fiţi siguri că ei sunt sănătoşi şi să descoperiţi bolile la timp, se recomandă să-i examinaţi des, cel puţin o dată la fiecare 2-3 săptămâni. Examinaţi foarte bine ochii, urechile, nasul şi organele genitale. Dacă observaţi că este ceva în neregulă, izolaţi animalele ce vă trezesc îndoieli.
Principiile esenţiale în creşterea iepurilorCa specie, iepurele se înmulţeşte foarte repede şi des, şi în natură are o perioadă de înmulţire de aproape o lună. Astfel, o femelă nu va avea o viaţă lungă pentru că fătarea este obositoare pentru organismul său. La fiecare fătare are de la 4 la 12 iepuraşi. Masculul ajunge la maturitatea sexuală la vârsta de 5-6 luni. Femela poate fi fecundată la aceeaşi vârstă. Femela poate fi fecundată iarăşi la un interval de 24 ore după fătare, dacă masculul este lăsat cu ea în căsuţă. Aceasta nu este prea bine pentru femelă, deoarece e posibil ca ea să aibă probleme la viitoarea fătare. Aceste probleme pot apărea ca urmare a faptului că femela nu va pregăti cuibul pentru iepuraşii nou-născuţi şi ei vor muri din cauza frigului. Femela nu va avea lapte sau va refuza să alăpteze puii. Ei pot fi hrăniţi cu biberonul, dar veţi pierde mult timp şi majoritatea iepuraşilor vor muri. Dacă femelă nu este suficient de sănătoasă, se va îmbolnăvi din cauza stresului alimentar.
Procesul de înmulţire se recomandă de efectuat doar atunci când femela are o vârstă nu mai mică+ de 7-8 luni. Între 2 cicluri de înmulţire se recomandă o pauză de 3-4 luni. Folosiţi numai animale sănătoase pentru înmulţire. În cazul când o femelă este sănătoasă, dar nu are grijă de iepuraşii săi, nu o mai folosiţi ca reproducător. Această lipsă de grijă se poate transmite prin ereditare şi urmaşilor săi. Folosiţi doi sau trei masculi şi selectaţi pentru fiecare ciclu animale diferite. Faceţi o evidenţă de fiecare dată a rezultatelor obţinute. Întotdeauna aduceţi femela la mascul pentru înmulţire. Dacă aduceţi masculul la femelă, ea poate fi agresivă.
Masculul şi femela trebuie să fie aproximativ de aceeaşi mărime. Dacă el este mai mare, iepuraşii pot fi prea mari şi vor muri din cauza unei naşteri dificile. Uneori fecundarea poate să nu aibă loc. Cauza poate fi sterilitatea femelei sau lipsa de hormoni. În cazul lipsei de hormoni se recomandă ca în fiecare zi, timp de 2 săptămâni înainte de înmulţire, femela să fie hrănită cu iarbă tânără şi verde sau a i se administra o picătură de ulei de grâu. Dacă acesta nu ajută, înseamnă că femela este sterilă şi poate fi sacrificată. La 28-32 de zile după fecundare femela va făta. La 15-20 de zile după naştere, începeţi să introduceţi plante în dieta iepuraşilor, iar la 30 de zile daţi mâncare iepurilor maturi chiar dacă încă sunt alăptaţi de iepuroaica-mamă. După 8 săptămâni, iepuraşii pot fi înţărcaţi, asigurându-vă că ei mănâncă foarte bine.
Sperăm că acest material va oferit o informaţie utilă şi practică chiar dacă sunteţi un fermier specializat în acest domeniu sau pur şi simplu doriţi să vă ocupaţi cu creşterea iepurilor. Pentru mai multă informaţie, consultaţi „Creşterea animalelor în gospodăria personală” (Chişinău, 1990) şi alte publicaţii specializate sau consultaţi-vă cu medicul veterinar. Dar nu uitaţi: calitatea şi sănătatea iepurilor depind mult de felul cum îi îngrijiţi şi ce atenţie le acordaţi. Vă dorim succes!