7 idei de afaceri în agricultură profitabile pe suprafeţe mici şi foarte mici

Cât trebuie să investeşti în afaceri agricole pentru a obţine un profit de o mie de euro pe lună.

“Prea fărâmiţate, prea mici ca să poţi face ceva, 3-5 hectare, agricultura românească nu va ajunge nicăieri”. E un refren cu un mare sâmbure de adevăr. Mai puţin turnura apocaliptică. Dacă în 20 de ani nu s-au putut comasa terenurile, poate că e timpul să ne descurcăm cu ele aşa mici cum sunt.

Atenţie! O piaţă mică poate aduce profituri grase când sunt doar atât timp cât nu este aglomeraţia foarte mare. Dar exact publicitatea în jurul profiturilor este în măsură să ducă la corecţia rapidă a cotaţiilor – dacă prea mulţi vor cultiva brusc zmeură, o bună parte din producţia lor riscă să rămână nevândută – indiferent de preţ: “La pomul lăudat să nu te duci cu sacul”. De aceea, recomandarea este să alegeţi ce plantaţi în funcţie de calculele proprii şi de cererea pe care o vedeţi cu ochii dumneavoastră sau să căutaţi consultanţă de specialitate.

25 de Idei de afaceri pe care le poti incepe ca hobbу

Sa fii pasionat de ceea ce faci este extrem de important atunci cand te hotarasti sa incepi o afacere, asa ca pentru a avea succes, va trebui sa pui multa pasiune in ceea ce faci. Pentru a minimiza riscurile inerente oricarei afaceri aflate la inceput poti sa profiti de hobby-ul pe care il ai si sa incepi o afacere la domiciliu in paralel cu jobul curent.
Mai jos este o lista cu 25 de idei de afaceri pe care le poti incepe ca pe un hobby:

1. Aranjamente florale - poti sa incepi cu un mic magazin online prin intermediul caruia sa comercializezi aranjamente florale deosebite sau poti sa te asociezi cu un magazin online care vinde produse pentru evenimente speciale (nunti, petreceri, etc.).
2. Bijuterii handmade - daca iti faci singura bijuteriile si sunt mereu admirate, poti incepe sa creezi bijuterii unice si pentru altii. Le poti comercializa prin intermediul prietenilor sau online prin propriul website sau pe diverse magazine online specializate.

5 idei de afaceri mici pentru primavara

by ideiafacere

Din 1 Martie putem spune ca primăvara soseste in mod oficial, asa că e momentul sa va propunem cateva idei de afaceri potrivite acestui sezon.

Servicii de curatenie – dupa o iarnă lungă acum e momentul pentru o curătenie generală. De fapt in acest anotimp sunt 2 perioade in care atat persoanele fizice cat si comerciantii fac o „curatenie generală”. Primul din acele momente este acela in care vremea efectiv se schimba si lumea isi doreste o „improspatare” iar cel de al doilea este cu prilejul sarbatorilor de Paste. La fel si comerciantii: acestia trebuie sa isi schimbe stocurile de marfă si să se reorganizeze, prilej cu care trebuie facuta si o curatenie generală. De aceea sezonul de primavara e un sezon bun pentru cei care activeaza in domeniul serviciilor de acest tip.

Amenajarea gradinilor – multi dintre cei care locuiesc la casă si au o gradină au aste

7 afaceri pe care le poti porni fara niciun bani.

Ai visat intotdeauna sa ai propria ta afacere? Multe femei fac asta, dar renunta pentru ca sunt de parere ca e un proces epuizant si ca au nevoie de o suma mare de bani pentru inceput.

De multe ori, insa, afacerile de succes au pornit de la idei bune si foarte putini bani.

Fie ca vrei sa scapi de un job plictisitor sau pur si simplu vrei mai multa libertate, a avea un proiect doar al tau, care sa-ti aduca satisfactii si venituri nu e un ideal imposibil, chiar si in aceste vremuri de criza.

Daca vrei sa incepi o afacere, dar ai nevoie de niste idei, am adunat pentru tine 7 sugestii care nu implica existenta unui capital financiar prealabil.

1. Stilista personala

Iti place moda - ai un ochi bun pentru estetica si design? Iti place sa faci cumparaturi? Sa incepi o afacere ca stilist personal e foarte simplu - tot ce trebuie sa faci e sa-ti anunti prietenii ca vrei sa ajuti oamenii in alegerile lor vestimentare si sa-i rogi sa te recomande cunoscutilor lor. Ai putea, de asemenea, sa-ti faci un blog sau o pagina de Facebook dedicata. Nu exist literalmente niciun cost initial, asa ca daca ai talent in domeniu, aceasta ar putea fi afacerea perfecta pentru tine.

7 idei de afaceri în agricultură profitabile pe suprafeţe mici şi foarte mici

Cât trebuie să investeşti în afaceri agricole pentru a obţine un profit de o mie de euro pe lună.

“Prea fărâmiţate, prea mici ca să poţi face ceva, 3-5 hectare, agricultura românească nu va ajunge nicăieri”. E un refren cu un mare sâmbure de adevăr. Mai puţin turnura apocaliptică. Dacă în 20 de ani nu s-au putut comasa terenurile, poate că e timpul să ne descurcăm cu ele aşa mici cum sunt.

Atenţie! O piaţă mică poate aduce profituri grase când sunt doar atât timp cât nu este aglomeraţia foarte mare. Dar exact publicitatea în jurul profiturilor este în măsură să ducă la corecţia rapidă a cotaţiilor – dacă prea mulţi vor cultiva brusc zmeură, o bună parte din producţia lor riscă să rămână nevândută – indiferent de preţ: “La pomul lăudat să nu te duci cu sacul”. De aceea, recomandarea este să alegeţi ce plantaţi în funcţie de calculele proprii şi de cererea pe care o vedeţi cu ochii dumneavoastră sau să căutaţi consultanţă de specialitate.

Cea mai bună strategie este să fii printre pionierii unei culturi, apoi – când alţii intră pe piaţă şi duc preţurile în jos – să le vinzi răsaduri sau butaşi.

Iată ce poate face o familie pe o suprafaţă de maximum trei hectare pentru a obţine venituri de 4-5.000 de euro pe lună şi profit de 1.000 sau mai mult.

1. Livadă
Producţie anuală: 10-20 tone/ha
Cost pe hectar: 5.000 euro + 4 ani
Suprafaţa necesară: 3 ha
Investiţie: 15.000 euro

A devenit bogat și cunoscut în lumea întreagă datorită fermei sale de usturoi

Lumea Usturoiului există. Ea se află în sud-estul Marii Britanii, pe Insula Wight. Acolo, fermierul pe nume Colin Boswell a creat un univers dedicat usturoiului. 

Pe teritoriul fermei pe care o gestionează poți admira zeci de soiuri de usturoi, produse din usturoi, printre care și berea din usturoi,un restaurant al usturoiului, și chiar o școală de „usturoi" pentru copii. „The Garlic Farm” (Ferma de Usturoi) este povestea despre cum un simplu usturoi poate transforma viața unei regiuni.

A renunţat la cariera de jurist în favoarea agriculturii. Acum administrează o afacere de milioane.

Dezamăgit de perspectiva unui „yesman” rătăcit prin hăţişurile businessului chişinăuean, în căutarea propriei nişe, Vitalie Ciobanu a luat lumea în piept şi a revenit la bucata lui de Moldovă din satul Hârtop, Cimişlia. A reuşit un lucru neobişnuit – să combine mintea sclipitoare cu munca fizică şi, după mai bine de cinci ani de trudă, a ajuns să fie unul dintre cei mai de succes antreprenori din raionul Cimişlia. 

La cei 28 de ani ai săi, Vitalie Ciobanu administrează o afacere prosperă cu cereale, deţinând în arendă circa 1000 ha de teren agricol în satul Hârtop. Astăzi, după ce a reuşit să-şi clădească propriul său business, poate fi numit cu adevărat „lider”, pentru că i-a întrecut cam pe toţi agricultorii cu experienţă din raionul Cimişlia, mai bun decât dânsul fiind doar tatăl său, Nicolae Ciobanu, cunoscut om al pământului prin părţile locului.

Afacere "urecheata" pe bani europeni: "Mai bine primul in sat decat ultimul la oras"

Embed: 

Afacere "urecheata" pe bani europeni. Un tanar in varsta de 24 de ani din Telenesti se poate mandri cu ferma lui de iepuri. Pentru a-si vedea visul realitate a muncit doi ani peste hotare, iar apoi a invatat ce este un plan de afaceri si a primit granturi de la Uniunea Europeana. Rezultatul nu s-a lasat asteptat - abia daca mai face fata cererii.

Zis si facut. Banii pe care i-a castigat timp de doi ani in Portugalia i-a investit intr-o ferma de iepuri. Si-a gasit o incapere, iar custile le-a facut chiar cu mana lui fiind inspirat de ceea ce a vazut pe internet.

Pentru ca isi dorea o ferma performanta a scris un plan de afaceri, iar acesta s-a dovedit a fi castigator la un concurs de granturi. Asa ca a primit custile la care visa si acum miniferma lui arata cu totul altfel, munca fiind mult mai usoara.

Agricultura a crescut spectaculos în 2013. Iată datele Biroului Naţional de Statistică

În anul 2013, producţia globală agricolă în gospodăriile de toate categoriile (întreprinderile agricole, gospodăriile ţărăneşti (de fermier) şi gospodăriile populaţiei), conform estimărilor preliminare, a înregistrat o creştere cu 38,3% faţă de anul 2012. 

Majorarea producţiei globale agricole a fost determinată de creşterea accentuată a producţiei vegetale - cu 61,8%, iar producţia animalieră a crescut cu 0,7%. Acestea sunt datele Biroului Naţional de Statistică.

Potrivit Elenei Orlov, şefa Direcţiei statistica agriculturii şi mediului de la BNS, analiza impactului diferitelor tipuri de producţie asupra ritmului volumului fizic al producţiei agricole în anul 2013 faţă de anul 2012 indică precum că influenţa pozitivă mai semnificativă a avut-o creşterea producţiei de cereale şi leguminoase boabe de 2,2 ori, floarea-soarelui – cu 66,6%, sfeclă de zahăr – cu 59,5%, cartofi – cu 31,5%, legume – cu 28,8%, struguri – cu 21,0%, care a generat majorarea producţiei globale agricole.

Satul businessmanilor cu afaceri agricole

Un sat modest, cu încă multe case cu acoperiș din paie și garduri de lemn. Așa arată Brăviceniul orheian la prima vedere. Părerea se schimbă, însă, după ce afli că în fiecare a cincea casă din sat este pusă pe roate câte o mică afacere. Din satul Brăviceni, raionul Orhei, nimeni nu pleacă peste hotare. Iar mulți dintre cei plecați decid să se întoarcă. Toți cei care vor să muncească își găsesc lesne de lucru acasă și încă pentru un salariu mai mare decât cel mediu pe economie în republică. Motorul care mișcă lucrurile, susțin sătenii, este primarul localității.

Satul fără de șomeri

Chiar dacă este 25 decembrie, Crăciunul pe stil nou și zi de odihnă oficială, majoritatea locuitorilor din Brăviceni sunt la muncă, care la fabrica de mezeluri din sat, care la cea de lactate. Peste 30 de persoane muncesc la ferma de bovine și porcine. Dar cei mai mulți dintre brăviceneni se îngrijesc de propriile afaceri, deschise pe lângă casă cu suportul financiar al Guvernului polonez. Satul Brăviceni are 2 400 de locuitori. 70 la sută din persoanele apte de muncă au un serviciu stabil. Salariul mediu al oamenilor care muncesc în acest sat este de 4 500 de lei. „Planul meu este ca, la sfârșitul anului viitor, să avem angajați în câmpul muncii toți brăvicenenii, iar salariul mediu al acestora să ajungă la 7 000 de lei”, ne spune ambițios primarul localității, Vladimir Cociorvă, a cărui soție, de altfel, este unul dintre principalii oameni de afaceri din sat.

Cele mai bune mici afaceri din agricultura in 2015

Agricultura a fost si va rămane in continuare o solutia bună de a face bani. Tocmai de aceea, in conditiile in care in multe orase din Romania industria se prăbuseste agricultura devine o alegere pentru tot mai multi romani. Din ce in ce mai multi oameni se retrag de la oras spre zonele rurale cu ideea de a porni o mica afacere la tara. Marea majoritate se gandesc la o afacere in domeniul agricol dar marea intrebare la care trebuie să găsească răspuns este: care este cea mai profitabila afacere la tară ?

Mirodeniile Orientului, crescute ecologic în Moldova

Fostă profesoară, o pensionară din capitală, Antonina Tocarenco, dezvoltă o afacere de succes în creșterea plantelor aromatice și medicinale prin metode ecologice

Deși viața a pus-o în fața unor greutăți greu de imaginat acum 15 ani, Antonina Tocarenco nu și-a pierdut curajul și a hotărât că nu trebuie să stea cu mâinile în sân, dar să lupte pentru a da culoare unei pasiuni mai vechi. Astfel, crește pe șase ari de la vila pe care o are într-o suburbie a capitalei cele mai neobișnuite plante aromatice și medicinale.

Plante aromatice, crescute ecologic

A studiat Biologia și Chimia la facultate și spune că a pledat mereu pentru ca toate fructele și legumele pe care le consumăm să fie cât mai naturale, fără nitrați și chimicale. Acesta a fost principalul motiv pentru care a ținut cu tot dinadinsul ca aceste plante să fie crescute anume prin metode ecologice de cultivare. Pământul este asigurat cu substanțele nutritive necesare cu ajutorul compostului format din buruieni și crengi pentru care a procurat utilaj special pentru mărunțire, dar și a humusului de tip bio, care îmbogățește solul. În lupta cu dăunătorii plantelor sunt utilizate capcane speciale pentru combaterea biologică. Agricultorul spune că un lucru foarte important în creșterea produselor ecologice este respectarea regulilor privind rotația culturilor.

Busuioc violet, oregano, tarhon sau lavandă

Sortimentul cultivat este unul foarte mare, Antonina Tocarenco orientându-se după doleanțele clienților. Agricultorul spune că numărul de clienți fideli demonstrează că, datorită calității, aceste plante nu sunt atât de ușor de găsit la noi. Clienții vin la pensionară pentru a procura plante medicinale uscate sau ceaiuri. Astfel, în gospodăria ecologistei cresc flori de sunătoare, tei, păducel, tarhon, momordică, lavandă și Amaranth sau „floarea nemuritoare a frumuseții veșnice”. Antonina Tocarenco mai cultivă arbuști de coarne roșii și galbene, agriș, fragi, coacăză, zmeură, mure, dar și arbuști Kamberlend ale căror fructe sunt de forma zmeurei, de culoare neagră. Totuși, cele mai deosebite plante sunt mirodeniile, care reprezintă mândria agricultoarei. Deși sunt mai degrabă specifice pentru locurile exotice din Orient, oregano, rubarba, stevia rebaudiană, busuiocul violet, galben sau verde și diferite salate, sunt folosite atât pentru condimentarea bucatelor, cât și pentru decorarea acestora. Tot în condiții ecologice sunt crescute mai multe tipuri de ceapă, sparanghel, roșiile orange, dar și diferite verdețuri, care sunt specifice agriculturii autohtone.

Căutate de restaurante cu bucătărie europeană

„Îmi amintesc că și bunica mea era pasionată de creșterea plantelor medicinale. Născută în zodia Taurului, semn de pământ, am avut mereu o atracție deosebită față de natură și pământ. Acum mă pot mândri cu faptul că ofer plante aromatice de calitate, care sunt la mare căutare de cele mai faimoase restaurante de la noi care sunt specializate în bucătăria europeană. Sunt interesată de tot ce înseamnă curat, sănătos și ecologic, de aceea am studiat mult pentru a face agricultură ecologică, iar în curând activitatea mea va fi certificată”, susține Antonina Tocarenco.

Lipsa unui centru comercial specializat

Spune că nu calculează veniturile și investițiile, tot ce câștiga fiind nevoită să cheltuiască în dezvoltarea treptată a afacerii, dar spune că banii obținuți îi asigură un trai decent la bătrânețe. Visează mult la utilaj pentru ambalarea plantelor, pentru că, în opinia ei, în agricultură este important și aspectul estetic, dar, deși a aplicat pentru obținerea unui grant, crede că șansele sunt mici. „Avem legislație, condiții climaterice favorabile și oameni curajoși care își doresc un mediu curat și sănătos, dar încă nu avem unde vinde. Cea mai mare problemă a producătorilor agricoli, care cultivă prin metode ecologice, este lipsa unui centru comercial specializat. Când vinzi în rând cu toți la piață, cumpărătorului îi este greu să te creadă că anume tu vinzi produse ecologice. Autoritățile ar trebui să se implice mai mult în susținerea micilor producători agricoli, care pledează pentru metode ecologice, deoarece anume astfel de tip de agricultură reprezintă viitorul unei generații sănătoase. Mediul trebuie protejat, fiindcă dacă tu hrănești mediul, atunci și el te va hrăni”, a conchis Antonina Tocarenco.

A participat la nenumărate campionate gastronomice, expoziții, a condus chiar un Club al producătorilor ecologici și a efectuat vizite în străinătate pentru schimb de experiență. În acest an, Antonina Tocarenco va împlini 60 de ani, dar spune că se simte puternică și tânără datorită lumii care o înconjoară, o lume plină de parfumuri aromate și produse sănătoase.

CREŞTEREA CURCANILOR- METODE ŞI TEHNOLOGII

1. RASELE DE CURCI

RASE DE CURCI GRELE:
 Rasa Bronzată ameliorata formată pe continentul american din curca Mexicană sălbatică. Culoarea bronzată, greutate curca 10-15 kg şi curcani 20 kg. Producţia de ouă 60-70 buc/an. Curcile clocesc foarte bine şi cresc bine puii.                                     
 Rasa Bronzată cu pieptul larg.  Formată in SUA. Culoarea bronzată dar are o particularitate importantă: muşchii pectoralifoarte dezvoltaţi. Greutate curcă 16-18 kg şi curcani 23-25 kg.                                                                                
RASE DE CURCI SEMIGRELE: sunt mai puţin cunoscute în ţara noastră, fiind lipsite de importanţă.

REPRODUCŢIA LA CURCI

•Raportul de sexe – 1/10 si 1/40 la însămânţări artificiale cu spermă diluată 1/1Ouatul începe la 30-32 săptămâni şi se încheie la 51 săptămâni.

•Greutatea tineretului femel de reproducţie 7.5 kg la 29 săptămâni şi 17 kg la masculii de reproducţie.

•Incubaţia durează 28 zile, iar pentru un procent mare de ecloziune ouăle trebuie să fie depozitate maxim 4 zile de la recoltare.

FURAJAREA CURCILOR

CERINŢE DE MICROCLIMAT

-  Temperatura optimă pentru materialul de reproducţie 20-25 ˚C

-  umiditatea relativă nu va depăşi 60% Temperatura de sub eleveoză va fi de 35˚C la puii de curcă, fără curenţi reci de aer.

•Crescătoria de curci este împărţită în 2 sectoare vizând faza de creştere şi cea de îngrăşare.

•La instalare, puii intră în asa numitele ţarcuri. Densitatea puilor este în funcţie de vârstă:

•la 9-12 săptămâni-7-8 capete /m˛;

•la 17 -23 săptămâni 2,5 capete /m˛.

  Suprafaţa pe cap:

•Curci reproducţie  –  0.3- 0.75 mp/cap

•Curci de producţie - 1.5- 2 mp / cap                          

  
 Tipuri de adăposturi :

•-adăposturi corespunzătoare

Cu sistem propriu de incălzire şi ventilaţie -adăposturile să fie amplasate în locuri care nu sunt expuse vânturilor dominante şi umezelii.

 Sisteme de creştere :

•Pe asţernut permanent, în hale cu dimensiuni de 100 m x 15 m sau chiar 200 m x 25 m

•In microadăposturi cu o lungime de 6-7 m şi o lăţime de 1.5-1.8 m

( sistem aplicat in ţara noastră la BACĂU)

•In baterii la curcile ouătoare şi la puii de curcă când in primele 30 zile stau pe aşternut permanent, apoi se face creşterea in baterii sau se cresc până la 3-6 săptămâni in baterii şi apoi se transferă la aşternut permanent.

SISTEME DE CREŞTERE IN FUNCŢIE DE GRADUL   DE INTENSIVIZARE

a) Sistem extensiv - se folosesc in crescătorii, tip familial, adăposturi simple 

b) Sistem semiintensiv - crescătorii cu efective 40/100 femele, adăposturi amenajate, incălzire, ventilaţie

AMPLASAREA  ADAPOSTURILOR                                                                                  Adăposturile se construiesc şi se amplasează în baza unor avize speciale cu respectarea normelor ecologice privind apropierea acestora de surse naturale de apă. De asemenea să fie amplasate în apropierea surselor de apă, energie electrică şi a drumurilor de acces.

INGRIJIREA ADĂPOSTURILOR

Adăposturile se vor menţine în permanenţă curate atât la interior cât şi la exterior prin văruirea lor, dezinfecţia, dezinsecţia şi deratizarea lor periodică. Geamurile se vor curăţa periodic, sistemul de ventilaţie şi aerisire se va verifica permanent în vederea menţinerii unui microclimat corespunzător.

ECHIPAMENTE   

 Echipamentul din interiorul adăpostului este format din utilaje pentru incălzire, pentru hrănire, pentru adăpare, instalaţie pentru ventilaţie şi condiţionarea aerului.                                                                                                         

    Curcanii ajunşi la greutatea optimă la o săptămână înainte de tăiere sunt ţinuţi într-un grajd deschis. Pentru aşternut în aceste grajduri sunt de preferat paie curate, fără praf. Imprăştierea paielor se face cu o maşină specială. În acelaşi timp, pe toată durata îngrăşării trebuie respectate condiţiile de umiditate, căldură, ventilaţie.

MĂSURI SANITAR - VETERINARE de prevenire şi combatere a bolilor
 

Imprejmuirea fermei cu gard protector       
 - filtru sanitar în care se află camera de igienizare a personalului;Punct de însămânţări artificiale                   - punct de tăiere de necesitate cu spaţii frigorifice (facultativ);  Anexe pentru ecarisaj sau folosind investiţiile locale din zonă;Limitarea circulaţiei persoanelor şi vehiculelor străine;Respectarea regulilor sanitar-veterinare de prelucrare, depozitare şi valorificare a produselor de origine animală;Control periodic medical al personalului de deservire;Introducerea în efectiv numai a animalelor din unitaţi indemne de boli infecto-contagioase;Dezinfecţia adăpostului;In spaţiile destinate ecloziunii şi creşterii tineretului în primele 3-4 săptămâni de viaţă se va respecta curăţenia şi igiena administrării alimentelor, făcându-se dezinfecţia după fiecare ciclu de ecloziune;Dezinfecţia staţionarului sanitar-veterinar;Deratizări generale, dezinsecţia, obligativitatea controlului sanitar-veterinar.

CALCULE ECONOMICE PRELIMINARE pentru un nr 140 cap.

REZULTAT FINANCIAR (R)R =V-C

     38.080-22.090=15.990 lei

Creşterea iepurilor de casă – o afacere profitabilă pentru specialiştii în domeniu

Numărul cetăţenilor Republicii Moldova care vor să iniţieze propria afacere este în continuă creştere. De multe ori însă, deşi există dorinţă, nu există bani sau idei pentru iniţierea propriului business. Ziarul FLUX şi Asociaţia pentru asistenţă la iniţierea afacerilor „Cornelius” îşi propun să ajute toţi cititorii cu iniţiativă, care vor să înceapă o afacere.

Ne propunem nu doar să ajutăm cititorii noştri să se descurce în labirinturile birocraţiei autohtone, ci şi să le sugerăm idei de afaceri şi posibilităţi de obţinere a capitalului iniţial. Întrebările cititorilor pot fi expediate pe adresa electronică ap@flux.md sau virginia.flux@gmail.md. Experţi ai Asociaţiei „Cornelius”, economişti şi jurişti experimentaţi vă vor răspunde la întrebări, în fiecare vineri, în paginile FLUX-ului.
Mulţi agricultori din Moldova cresc iepuri de casă, dar deseori se simte lipsa informaţiei despre acest subiect şi, astfel, apar multe întrebări despre această activitate şi modalitatea de creştere a iepurilor mai sănătoşi. În acest material vom da răspuns la cele mai stringente întrebări despre creşterea iepurilor, contribuind astfel la succesul afacerii. Ar trebui să începem cu avantajele creşterii iepurilor. Carnea de iepure este gustoasă, dietetică şi are puţină grăsime, iar blana poate fi folosită ca subprodus. În acelaşi timp, alimentaţia iepurilor nu este costisitoare - pot fi hrăniţi cu iarba care se găseşte pe câmpuri sau fâneţe şi care poate fi cosită, de exemplu, nu mai des de două ori pe săptămână. Cuşca destinată creşterii iepurilor nu ocupă mult loc. Un alt avantaj ar fi ciclul rapid de înmulţire. Pe piaţă pot fi vânduţi atât iepurii vii, cât şi carnea sau blana lor ca produse auxiliare.
În creşterea iepurilor mai există unele momente la care este necesar să se acorde o atenţie deosebită pentru a avea succes în această activitate. Iniţiatorii afacerii trebuie să ştie că iepurii sunt sensibili la boli, care se răspândesc foarte rapid, iar unele plante şi legume obişnuite pot cauza apariţia maladiilor şi pot provoca chiar moartea animalelor. De asemenea, cuşca destinată creşterii iepurilor trebuie să fie curată şi bine construită, iar dacă endogamia (încrucişarea între descendenţii aceloraşi părinţi) nu este făcută corect, pot rezulta defecte genetice, de exemplu, la oase sau dinţi, precum şi boli reproductive.
Cum să întreţinem iepurii ca să nu înregistrăm pierderi?
Iepurii pot fi crescuţi cel mai bine în încăperi cu mai multe niveluri, numărul nivelurilor putând să ajungă până la 3-4 etaje. Astfel, faceţi economie de spaţiu. Această încăpere se construieşte uşor dacă acordaţi atenţie următoarelor aspecte:
1. Încăperea destinată întreţinerii iepurilor trebuie să aibă podeaua făcută din plasă de sârmă sau din scânduri de lemn cu o distanţă de 1,5-2 cm între ele. O încăpere cu podea plată va fi mai murdară, întrucât va fi mai dificil de a face curăţenie şi ea va trebui să fie curăţată mai des.
2. Acoperişul căsuţei (la fiecare etaj) trebuie să fie înclinat. În acest caz murdăria va fi curăţată mai uşor din căsuţă. Între niveluri, distanţa ideală pentru o curăţenie cât mai eficientă este de 15 cm.
3. Încăperea pentru întreţinerea animalelor trebuie să se afle într-un loc luminos, dar să nu fie expusă direct razelor de soare, vântului sau ploii. În cazul când această condiţie este respectată, iepurii cresc mai sănătoşi şi sunt mai bine protejaţi de diferite boli.
Este important să aveţi o căsuţă suplimentară care trebuie pusă la o anumită distanţă de încăperile iniţiale. Ea va fi destinată izolării iepurilor bolnavi sau iepurilor procuraţi. Este foarte important să curăţaţi căsuţele cât mai des, cel puţin o dată pe lună. În caz contrar există un risc sporit de îmbolnăvire. Cea mai indicată substanţă chimică de curăţare a încăperilor animalelor este soluţia de înălbitor de 3 la sută. Pentru a face curăţenie, scoateţi iepurii şi mâncarea din căsuţă. Măturaţi toată murdăria şi scoateţi gunoiul din căsuţă, apoi spălaţi căsuţa cu soluţia de înălbitor şi lăsaţi-o să se usuce. Când încăperea este uscată, puteţi să puneţi iepurii înapoi. Temperatura ideală în încăperile de întreţinere ale animalelor este de +18°C.
Hrana şi maladiile – factori de care trebuie săţinem cont pentru a avea profit
Iepurii sunt animale erbivore, dar nu toate plantele constituie o hrană potrivită pentru ei. Unele din ele au un efect toxic şi pot provoca îmbolnăvirea sau chiar moartea. Sunt cazuri când aceste efecte toxice sunt întârziate şi apar numai peste câteva zile, săptămâni sau chiar luni. Există şi plante foarte bune pentru sănătatea iepurilor, care au un rol profilactic sau de tratament împotriva maladiilor. Mai jos vă propunem o clasificare a plantelor cu efect pozitiv pentru iepuri, cât şi cele toxice. În cazul când nu sunteţi sigur dacă o anumită plantă este bună, nu o folosiţi şi cereţi sfatul medicului veterinar în această problemă. Plantele cu efect pozitiv:

1. Lucerna este o plantă bogată în proteină şi calciu. Poate fi crescută în grădină şi o puteţi recolta de 4-5 ori la sezon;
2. Morcovul, sfecla roşie sunt bogate în vitamina A şi pot servi ca profilaxie împotriva scabiei şi năpârlirii;
3. Pătlagina poate fi dată iepurilor în cantităţi nelimitate. Este bună pentru funcţia intestinelor şi pentru membranele mucoase;
4. Vetrice poate fi dată în cantităţi nelimitate. Ajută în prevenirea viermilor şi altor probleme ale sistemului digestiv.
5. Podbalul poate fi dat uscat, dar numai de două ori pe săptămână. Va împiedica apariţia balonării.

Suplimentar la aceste plante se mai recomandă hrănirea iepurilor şi cu iarbă obişnuită (din păduri, de exemplu), deoarece are unele calităţi medicinale. Se mai recomandă să daţi iepurilor şi un amestec de plante, astfel ei vor putea să-şi aleagă hrana după plac. Mai puteţi hrăni iepurii şi cu diferite cereale cum ar fi grâu, porumb şi orz, de obicei ca nutreţ combinat. Astfel de hrană este utilă în special în sezonul rece, când nu este masă verde. Mai puteţi face fân din iarba cosită vara, pentru a hrăni iepurii pe timp de iarnă. Şi cioclejii pot fi folosiţi în hrana iepurilor, cu atât mai mult că aceştia sunt în cantităţi mari, ca produse secundare în Moldova.
Este important ca iepurii să fie hrăniţi în fiecare zi la acelaşi timp. Daţi iepurilor o mâncare variată şi balansată. Daţi hrana principală seara. De obicei, iepurii mănâncă mai liniştit în timpul serii, deoarece e mai răcoare şi mai puţin zgomot. Iepurii trebuie să aibă permanent apă potabilă, care trebuie schimbată în fiecare zi. Există şi plante care le pot provoca iepurilor diferite boli sau chiar moartea. Astfel, ceapa, sparanghelul, arpagicul, prazul provoacă boli gastrointestinale. Cartofii cruzi, frunza de cartofi, resturi de plantă de roşii sau de tutun duc, în majoritatea cazurilor, la moartea iepurilor. Plantele conifere sau apa în care au nimerit astfel de plante vor îmbolnăvi iepurii de gastrointerită şi vor provoca vomă, diaree sau chiar moartea acestora. Varza verde, albă şi roşie, trifoiul roşu, conopida pot provoca iepurilor balonare sau diaree.
Pentru a şti câtă hrană să daţi iepurilor, trebuie să experimentaţi. Dacă ei nu termină toată mâncarea pe care le-aţi dat-o, data următoare daţi-le mai puţin, în aşa fel că la urmă veţi afla de ce cantitate ei au nevoie.
Dacă unul dintre iepuri este bolnav sau credeţi că este bolnav, trebuie izolat pentru a-i proteja pe ceilalţi. Căsuţa pentru asemenea iepuri trebuie să se afle la o distanţă de cel puţin zece metri de celelalte încăperi. Dacă iepurii bolnavi sunt prea aproape de cei sănătoşi, nu este exclus ca boala să se răspândească şi să-i molipsească şi pe cei sănătoşi. Iepurii bolnavi trebuie să fie hrăniţi ultimii, altfel boala poate fi transmisă la cei sănătoşi prin mâinile dumneavoastră. După ce aţi hrănit iepurii bolnavi, va spălaţi bine mâinile. Când iepurii bolnavi sunt luaţi din căsuţă, aruncaţi toată mâncarea care a rămas. Locul trebuie să fie curăţat de două ori cu soluţie de înălbitor de 3 la sută. Altfel, şi următorii iepuri, puşi în aceeaşi încăpere, se pot îmbolnăvi. Când cumpăraţi iepuri noi, îi puneţi în căsuţa de izolare pentru o perioadă de 30 de zile, ca să fiţi siguri că sunt sănătoşi, şi apoi administraţi vaccinurile corespunzătoare. Dacă credeţi că unul dintre iepuri este bolnav, dar nu sunteţi sigur, adresaţi-vă medicului veterinar. Consultaţia lui este mai ieftină decât cumpărarea iepurilor noi.
Reţineţi: Iepurii care primesc apă curată, mâncare bună şi sunt întreţinuţi în încăperi curate, vor fi sănătoşi. Ca să fiţi siguri că ei sunt sănătoşi şi să descoperiţi bolile la timp, se recomandă să-i examinaţi des, cel puţin o dată la fiecare 2-3 săptămâni. Examinaţi foarte bine ochii, urechile, nasul şi organele genitale. Dacă observaţi că este ceva în neregulă, izolaţi animalele ce vă trezesc îndoieli.
Principiile esenţiale în creşterea iepurilor
Ca specie, iepurele se înmulţeşte foarte repede şi des, şi în natură are o perioadă de înmulţire de aproape o lună. Astfel, o femelă nu va avea o viaţă lungă pentru că fătarea este obositoare pentru organismul său. La fiecare fătare are de la 4 la 12 iepuraşi. Masculul ajunge la maturitatea sexuală la vârsta de 5-6 luni. Femela poate fi fecundată la aceeaşi vârstă. Femela poate fi fecundată iarăşi la un interval de 24 ore după fătare, dacă masculul este lăsat cu ea în căsuţă. Aceasta nu este prea bine pentru femelă, deoarece e posibil ca ea să aibă probleme la viitoarea fătare. Aceste probleme pot apărea ca urmare a faptului că femela nu va pregăti cuibul pentru iepuraşii nou-născuţi şi ei vor muri din cauza frigului. Femela nu va avea lapte sau va refuza să alăpteze puii. Ei pot fi hrăniţi cu biberonul, dar veţi pierde mult timp şi majoritatea iepuraşilor vor muri. Dacă femelă nu este suficient de sănătoasă, se va îmbolnăvi din cauza stresului alimentar.
Procesul de înmulţire se recomandă de efectuat doar atunci când femela are o vârstă nu mai mică+ de 7-8 luni. Între 2 cicluri de înmulţire se recomandă o pauză de 3-4 luni. Folosiţi numai animale sănătoase pentru înmulţire. În cazul când o femelă este sănătoasă, dar nu are grijă de iepuraşii săi, nu o mai folosiţi ca reproducător. Această lipsă de grijă se poate transmite prin ereditare şi urmaşilor săi. Folosiţi doi sau trei masculi şi selectaţi pentru fiecare ciclu animale diferite. Faceţi o evidenţă de fiecare dată a rezultatelor obţinute. Întotdeauna aduceţi femela la mascul pentru înmulţire. Dacă aduceţi masculul la femelă, ea poate fi agresivă.
Masculul şi femela trebuie să fie aproximativ de aceeaşi mărime. Dacă el este mai mare, iepuraşii pot fi prea mari şi vor muri din cauza unei naşteri dificile. Uneori fecundarea poate să nu aibă loc. Cauza poate fi sterilitatea femelei sau lipsa de hormoni. În cazul lipsei de hormoni se recomandă ca în fiecare zi, timp de 2 săptămâni înainte de înmulţire, femela să fie hrănită cu iarbă tânără şi verde sau a i se administra o picătură de ulei de grâu. Dacă acesta nu ajută, înseamnă că femela este sterilă şi poate fi sacrificată. La 28-32 de zile după fecundare femela va făta. La 15-20 de zile după naştere, începeţi să introduceţi plante în dieta iepuraşilor, iar la 30 de zile daţi mâncare iepurilor maturi chiar dacă încă sunt alăptaţi de iepuroaica-mamă. După 8 săptămâni, iepuraşii pot fi înţărcaţi, asigurându-vă că ei mănâncă foarte bine.
Sperăm că acest material va oferit o informaţie utilă şi practică chiar dacă sunteţi un fermier specializat în acest domeniu sau pur şi simplu doriţi să vă ocupaţi cu creşterea iepurilor. Pentru mai multă informaţie, consultaţi „Creşterea animalelor în gospodăria personală” (Chişinău, 1990) şi alte publicaţii specializate sau consultaţi-vă cu medicul veterinar. Dar nu uitaţi: calitatea şi sănătatea iepurilor depind mult de felul cum îi îngrijiţi şi ce atenţie le acordaţi. Vă dorim succes!

Creșterea porcilor Mangalița: Poate fi o afacere profitabilă în Republica Moldova?

Creșterea porcilor din rasa Mangalița poate deveni o afacere extrem de profitabilă pentru fermierii care nu se tem să riște bani și energie în acest domeniu. Este adevărat, aceste animale se deosebesc de porcii obișnuiți (scroafele fată mai puțini purcei și aceștia cresc mai greu) însă avantajele sunt mai mari - carnea lor este extrem de căutată și apreciată, mai ales când vine vorba de preț.

Cum pot fi recunoscuți porcii Mangalița

Animalul are cap mic, urechi mari care atârnă, are gât mare și o ceafă lată și scurtă. Corpul este de mărimea unor porci obișnuiți, cu spate solid și trunchiul lung. Are picioare scurte și burta mare. E ușor de recunoscut prin părul său creț care poate varia la culoare: alb, gri, roșu, negru.

Carnea de rasă Mangalița

Porcii din această rasă, spre deosebire de cei obișnuiți, sunt destul de apreciați pe continentul european pentru carnea gustoasă și sănătoasă, săracă în grăsimi.

Acesta este mai închisă la culoare. Este fragedă şi suculentă, iar gustul, datorită nivelului redus de colesterol, aminteşte mai mult de carnea de mistreţ decât de cea a porcilor din rasele europene, precum York, Landrace sau Marele Alb.

I se mai spune şi „porcul-somon" pentru că are un conţinut mare de acizi graşi nesaturaţi de tip omega 3, 6 si 9, asemenea uleiului de măsline sau grăsimii de somon. Aceasta este recomandată și pentru persoanele care suferă de boli cardiovasculare sau de diabet. Din acest motiv, Mangaliţa se încadrează în categoria porcilor "de lux", în care se mai numără porcul vietnamez și porcul iberic.

Cum se cresc porcii Mangalița

În linii generale, pentru a crește porcii Mangalița nu sunt necesare condiții speciale, dar totuși sunt câteva cerințe:

• Nu este nevoie de mari investiții pentru creștere. Porcii se adaptează foarte ușor la condițiile în care sunt supuși. Pot habita cu ușurință în spațiu liber, dar și în spații îngrădite. Porcilor Mangalița le place să alerge, iar această creștere în libertate le garantează o carne delicioasă, preferata chiar și de amatorii de produse bio.

• Porcii Mangalița sunt ierbivori și consumă cu satisfacție porumb și furaje. Nu sunt pretențioși la acest capitol. De asemenea, se pot alimenta și cu plante, mere, varză, dar și tarâțe, chiar și iarbă.

• Porcii din această rasă sunt rezistenți la condițiile climaterice mai puțin favorabile. Datorită blănii ce o au pe spate, pentru care mai sunt numiți „oile cu șorici", suportă cu bine gerul de iarnă.

• Rasa de porci Mangalița este imună la multe boli, cel mai probabil din motiv că reprezintă o încrucișare a mistrețului sălbatic și a porcului obișnuit.

• Porcii Mangalița se maturizează devreme. La mai puțin de un, ei deja pot să de-a viața la o nouă generație.

• Rasa de porci este prolifică. O scroafă poate da viață la circa 5-6 purcei (faţă de cei 8-10 şi chiar mai mult la o rasă comună). În schimb, toate aceste dezavantaje sunt compensate de preţul de vânzare al cărnii. Carnea de porc Mangaliţa se vinde în viu la circa 4 euro kilogramul, faţă de aproximativ 2 euro/kilogramul pentru celelalte rase.

• La porcii din rasa Mangaliţa perioada de creştere este de doi ani. După această perioadă porcul ajunge la peste 150 de kilograme, aceasta pe când un porc obişnuit, poate fi tăiat doar după un an. Are pe spate un strat gros de grăsime de 11-14 cm. El poate creşte în greutate până la vârsta de 4-5 ani.

• Randamentul la sacrificare, de 75-85%, depășește pe cel al altor specii domestice.

• Carnea rasei de porci Mangalita conține puțină apă. Din acest motiv, acest porc este recomandat pentru obținerea produselor de carne bazate pe uscare și pentru fabricarea șuncii.

• Procentul de carne al acestei rase este de 45%, iar raportul carne-grăsime este de 1,1/1. Un porc crescut în sistem industrial are în general o cantitate de grăsime de circa 18 kg la 100 kg, spre deosebire de rasa Mangaliţa unde grăsimea e mai mult decât dublă.

• Produsele din carnea de Mangalița sunt de calitate, mai sănătoase. Ușor de digerat. Conservate în timp îndelungat sau prelucrate își îmbunătățesc calitățile gustative!

Avantajele creșterii porcilor Mangalița în Republica Moldova

• Republica Moldova, prin clima sa temperată, permite cu succes, creșterea porcilor Mangalița. Sunt și condiții de creștere, de reproducere, dar și de producere a unei astfel de rase de porci.

• Moldova are o tradiție în producerea cărnii de porc, fiind foarte ușor să găsești furaje și nutrețuri în orice zonă a țării.

• Este un tip de zootehnie apreciat de consumatorii Uniunii Europene.

• Cererea de pe piață pentru astfel de carne săracă în colesterol este în continuă creștere. În Europa, cererea pentru astfel de produs este mai mare decât oferta.

• Creșterea acestui animal asigură venituri bănești foarte bune și frecvente. Un kilogram de carne de porc Mangalița poate ajunge să coste chiar și triplu față de cea obișnuită.

Cultivarea căpșunilor în saci de polietilenă anul împrejur - o afacere deocamdată necunoscută la noi

Cultivarea căpșunilor poate deveni o afacere extrem de profitabilă, iar dacă te ocupi de aceasta pe tot parcursul anului, poți apuca să strângi chiar și cinci recolte anual.

În ziua de azi, când agricultura devine tot mai tehnologizată, iar oamenii inventează noi și noi metode de cultivare a plantelor, totul pare să devină posibil.

Bunăoară, pentru a cultiva căpșuni anul împrejur nu mai e nevoie de o seră, care necesită investiții în construcție și întreținere. O nouă tehnologie de cultivare a acestui fruct a fost descoperită și pusă în practică de olandezi. Ideea este că căpșunile sunt crescute în saci de polietilenă, exact cum se întâmplă și în cazul ciupercilor. Iată cum funcționează această metodă.

Pe timp de iarnă, este nevoie de o cameră specială, unde temperatura să fie menținută stabil la valoarea de +25 de grade Celsius. Este nevoie de niște saci de plastic (nu foarte mari în lățime), în care se pune sol fertilizat și după care se atârnă în aer (fie de pod, fie de orice altceva). În saci se fac cu grijă niște găuri și în ele se plantează puieții de căpșuni.

Grosimea sacilor este recomandată să fie de 0,2 mm, însă poate fi folosită și altă peliculă. Sacul de polietilen trebuie să fie îngust, de 15-16 cm în diametru, lungimea 2 metri, poate și mai mult (în dependență de condițiile existente). De asemenea pot fi procurați saci gata confecționați, dacă știți unde îi găsiți.

După aceasta este nevoie de îngrijit de irigare. Puteți construi un mini-apeduct până la saci și să folosiți tehnica prin picurare. Polenizarea florilor poate fi făcută manual, folosind perii speciale.

Doar de la un singur sac, în care sunt plantate nu mai puțin de 24 de tufe de căpșuni, pot fi recoltate cel puțin 8-10 kg de fructe. Pe 1 metru pătrat pot fi instalați, în două niveluri, până la 10 saci, ceea ce face posibil utilizarea chiar și a unui spațiu destul de mic.

Cheltuielile legate de amenajarea unei zone de plantație de 10 metri pătrați se ridică la suma de 30-40 de dolari. Doar de pe un singur metru pătrat se poate obține în jur de 20-30 kg de căpșuni. Iar dacă calculăm chiar și la nivelul minim, de pe 10 metri pătrați, la o singură recoltare pot fi strânse până la 150 de kg de căpșuni proaspete. Într-un an, cei mai harnici pot prinde chiar și cinci astfel de recolte.

În Olanda, Belgia, Italia, Israel și în alte țări europene astfel de ferme de căpșuni sunt foarte populare.

Vă dorim spor la treabă și curaj în afaceri dragi cititori!

Cultivarea usturoiului

Usturoiul este una dintre cele mai des utilizate plante aromatice. Daca dispuneti de o bucata de teren, indiferent de suprafata, este bine sa va cultivati propriul dumneavoastra usturoi. Este mult mai sigur pentru sanatatea dvs. sa consumati legume obtinute din propriile gradini.

Asadar, sa vorbim despre cum se cultiva usturoiul. Este recomandat a se cultiva la mijlocul toamnei, dar sunt persoane care il cultiva si la mijlocul primaverii (luna aprilie), perioada de plantare fiind aleasa si in functie de nevoia de consum.

Pentru plantarea usturoiului se vor utiliza bulbi, care in prealabil au fost uscati. Se vor alege bulbi (capatani) de usturoi  cu cei mai mari catei de usturoi. Este recomandat ca bulbii care se pastreaza  pentru plantare sa nu fie curatati sau decojiti, deoarece cresc sansele ca acestia sa se deterioreze (sa putrezeasca, sa se usuce excesiv, etc.). Pastrarea pana la plantare a acestor bulbi se va face in locuri racoroase si intunecate.

Inainte de plantare se va proceda la separarea cateilor de usturoi. este bine sa plantati catei mari de la exterior, deoarece  in cazul cateilor mici din interiorul bulbului cresc sansele de obtinere a unor bulbi mai mici. Plantarea cateilor de usturoi se va efectua intr-o brazda adanca si afanata, la o adancime de circa 2,5 cm si la o distanta de aproximativ 15 cm unul de celalalt.

Referitor la pregatirea solului inainte de plantarea usturoiului precizam ca se pot aplica in cantitati moderate substante organice. Recoltarea se va face atunci cand frunzele se ofilesc.

Cum sa cultivati usturoi

Pasionatii de usturoi spun ca odata ce ai mancat usturoi cultivat acasa, nu veti mai dori sa mananci usturoi din comert. Usturoiul are nevoie de 8 luni pentru a se maturiza. Din fericire, acesta rezista si pe perioada iernii. Pasi   Cumparati bulbi de usturoi de la magazin la sfarsitul toamnei sau inceputul iernii. Plantati bulbii direct in pamant cu sase saptamani inainte ca solul sa inghete. In zonele cu climat cald plantati bulbii in ianuarie sau februarie pentru a putea recolta la sfarsitul verii sau inceputul toamnei. Alegeti un loc in care aveti soare. Desi usturoiul va creste intr-un sol cu orice tip de pH, acesta se dezvolta mai bine intr-un sol acid. Sapati la o adancime de 20-30 cm si amestecati solul cu compost pentru ca acesta sa fie fertil, sa aiba scurgere buna si sa retina umiditatea. Indepartati toate buruienile; acestea vor domina cu siguranta frunzele usturoiului. Plantati numai bulbii cei mai mari si nu ii folositi pe cei care sunt patati sau au o culoare albastru- verde - amandoua sunt semne ale mucegaiului. Puneti bucatile necojite cu varful ascutit in sus, la o adancime de 5 cm si la o distanta de 12 cm. Daca aveti usturoi mare, cresteti adancimea la 7 cm si distanta 25 cm. Imbracati plantele cu compost si cu un strat protector pentru a retine umezeala si pentru a impiedica cresterea buruienilor. Dupa ce solul ingheata, mai adaugati un strat protector pentru a proteja bulbii. Indepartati stratul protector primavara pentru ca soarele sa poata incalzi pamantul, dupa care adaugati un strat nou atunci cand incep sa apara semne de crestere. Pentru a va asigura ca aveti usturoi mare, taiati orice floare si pulverizati plantele cu compost, o data sau de doua ori in timpul primaverii. Udati in fiecare saptamana pana ce frunzele se usuca - asta indica faptul ca bulbii se apropie de maturitate. Puteti taia frunzele pentru a le folosi, dar nu indepartati mai mult de ¼ din totalul frunzelor deoarece veti reduce marimea usturoiului ce va rezulta. Incepeti sa adunati usturoiul atunci cand ¾ din frunze sunt galbene.  Sfaturi   Puteti planta usturoi atat primavara cat si toamna, dar nu va asteptati la rezultate prea bune. Deoarece usturoiul are nevoie de atat de mult timp pentru a se maturiza, este recomandat sa il plantati intr-un loc in care nu il veti deranja in mod accidental. Pentru a va asigura ca nu munciti in zadar evitati sa plantati usturoi luat de la magazine alimentare. De obicei acest usturoi este tratat cu o substanta care impiedica dezvoltarea radacinilor.  Atentie   Desi cu usturoiul nu veti avea prea multe probleme, este posibil ca acesta sa sufere de o boala asemanatoare cu cea intalnita la ceapa. Pentru a evita o astfel de problema, nu plantati usturoi intr-o zona in care a fost plantata ceapa si cumparati bulbii de la un magazin recunoscut pentru calitatea produselor sale.

CUM SE CONSTRUIESTE O RASADNITA

Articolul urmator va ajuta sa aveti plante sanatoase, timpurii, soiul pe care l-ati dorit si este si un mod de a face ceva bani primavara inainte de orice recolta. Este vorba de rasaduri si mai exact de RASADNITA. Asa avem habar toti, care am fost la tara la bunici, despre ce e vorba dar au evoluat un pic lucrurile si e bines a avem habar de noutati.
Rasadnitele sunt clasificate pe tot felul de criterii (din ce sunt construite, cum sunt puse, cu ce le acoperi si multe alte chestii) , astfel avem:
- materialul de constructie: rasadnite din lemn si din prefabricate de beton;
- materialul de acoperire: rasadnite acoperite cu sticla sau cu material plastic;
- pozitia fata de suprafata solului: rasadnite de suprafata, semiingropate, ingropate;
- sursa de incalzire: rasadnite cu incalzire biologica, cu incalzire termica (curent electric, abur, apa calda, aer cald);
- numarul pantelor: rasadnite cu o panta si cu doua pante;
- gradul de mobilitate: rasadnite mobile, semimobile si fixe;
- temperatura realizata in interior: rasadnite calde (20-25°C), semicalde (15-20°C) si reci (8-12°C).
La construirea rasadnitelor trebuie sa fim cat mai practice si sa folosim tehnici cat mai simple. Putem sa le facem exact ca bunicii nostrii , adica sa facem niste rame de scandura pe care le punem pe un pat gros de gunoi de grajd si le acoperim cu folie ,iar in noptile friguroase puneau si niste “lepedeie” (paturi tesute de lana) groase deasupra. Astfel ati realizat o rasadnita din lemn, acoperita cu plastic, de suprafata, incalzita biologic, intr-o panta, mobile si in categoria celor semicalde. Daca vrem sa fie semiingropata se va dispune aceeasi constructie deasupra unui sant si am facut o rasadnita semimobila. Constructia permite utilizarea unei cantitati mai mici de biocombustibil (cca 20%), si retinerea mai corespunzatoare a "caldurii" degajate de biocombustibil. Latime interioara de 3 m, lungime 20 m, tocul cu latime de 30 cm.Gunoiul de grajd se introduce intr-un sant cu adancimea de 40-50 cm.Tocul poate fi construit din lemn, caramida, dale prefabricate, caramida sau baloti de paie. Rasadnitele pot fi acoperite si cu folie de polietilena, in loc de sticla, cu grosimea de 0,15-0,25 mm. 
Daca vreti sa produceti mult sa faceti bani din rasaduri va trebui sa investiti mai mult si sa realizati o rasadnita “profii”. 
Atunci va apucati de constructia unei rasadnite fixe (sau ingropate). Trebuie orientate cu latura lunga pe directia N-S (pentru a folosi mai bine lumina solara exact ca la sere si solarii). Tocul este confectionat din prefabricate de beton pentru a da o rezistente in timp. 
Am gasit si niste date de constructie care v-ar pute ajuta daca va hotarati sa va apucati de asa ceva: - lungimea este de 20-24 m(se va construe si o anticamera pentru incalzire si lucru),
- latimea de 3 m,
- deasupra unui sant taluzat (adancime 40-50 cm),
- la mijlocul rasadnitei sunt montati stalpi de 1,40 m inaltime pe care se sprijina coama,
-fundatia si zidaria sunt din beton sau caramida, constructia fiind executata la o adancime de 1 m (pentru a pastra caldura).
-acoperisul este format din rame de rasadnita, prevazut cu o coama si capriori. 
-la interior sunt amenajate parapete cu latimea de 1,10 m si la o inaltime de 0,85 m.(va fi utilizata si suprafata de pe parapet si vor fi si polite). La dimensiunile acestea o rasadnita ar trebui sa produca rasaduri pentru aproximativ 3 ha.
Durata de exploatare: 10-15 ani, incalzire tehnica sau cu biocombustibil.
La acest tip de rasadnita, chiar daca se inlocuieste biocombustibilul nu se demonteaza tocurile, spre deosebire de precedentul tip cu tocuri fixe sau demontabile. 
Sunt utilizate pentru cultura fortata a legumelor chiar si pentru efectuarea operatiunii de repicat (in special) a rasadurilor.
Folosind folie exista posibilitatea construirii unor adaposturi rasadnita in forma de tunel. Aceste tipuri de rasadnita se amplaseaza direct pe sol, fiind acoperite cu sticla sau folie de sau vara, nu se acopera. Daca se folosesc primavara sau toamna, fiind acoperite, se incalzesc de la soare. Acestea sunt rasadnitele “reci”.
Sursa principală de încălzire a răsadniţelor o constituie diferite materiale organice care, în procesul de fermentare şi descompunere, eliberează mari cantităţi de căldură. Cel mai bun material organic este gunoiul de cabaline. În ultimul timp s-a trecut la utilizarea şi a altor materiale organice. Gunoiul de cabaline se descompune repede, la 7-8 zile după preîncălzire realizează o temperatură de 70°C în centrul platformei, care în 45-65 zile descreşte treptat până la 30°C. Gunoiul de taurine se descompune încet şi produce o temperatură mai scăzută. În amestec cu materiale de natură celulozică (paie, pleavă, rumeguş), gunoiul de taurine degajă căldură multă. Frunzele de pădure în amestec cu gunoi de cabaline şi taurine dau rezultate foarte bune.
Frunzele se recoltează din toamnă uscate şi se depozitează în platforme acoperite, pentru a nu se umezi. La stabilirea necesarului de biocombustibil trebuie să se ţină seama de însuşirile şi greutatea lui, grosimea şi lăţimea patului încălzitor, grosimea şi lăţimea potecilor, tasarea biocombustibilului în pat, condiţiile climatice locale şi epoca de lucru. Astfel, pentru încălzirea unui m2 de răsadniţe trebuie să se asigure 0,25-0,35 tone gunoi de cabaline în amestec cu cel de taurine.
Acolo unde este lipsă de paie se pot folosi unele deşeuri agricole, forestiere şi industriale, ca: fân alterat, pleavă, coceni tocaţi, frunze, rumeguş, puzderie de in şi cânepă, resturi de la fabricile de hârtie. Depozitarea şi prepararea biocombustibilului începe încă din vară. Gunoiul de grajd se adună, depozitându-se în platforme aşezate pe locuri uscate, la soare. Iarna, platformele de gunoi de grajd se organizează în incinta sectorului de răsadniţe. Gunoiul de grajd adus şi pus în platforme se vântură bine şi se aşterne cât mai uniform. Dacă este prea uscat se udă cu apă sau must de grajd diluat, cam 20 l/m2, până ce gunoiul fumegă şi frige dacă este luat în mână.
Pe locul unde se fac răsadniţele, în luna ianuarie-februarie se îndepărtează zăpada şi se pune un strat gros de paie uscate sau puzderie de in, cânepă, rumeguş sau gunoi uscat. După aceasta se trece la aşezarea patului. Gunoiul de grajd trebuie să fie bine călcat, aşezat în straturi alternative, subţiri şi udat cu apă, deoarece numai în aceste condiţii va asigura căldura necesară semănăturilor. În răsadniţele îngropate, patul de gunoi va avea grosimea de 60 cm iar la răsadniţele calde, de suprafaţă de 70-80 cm, în special pentru semănăturile de tomate, ardei şi vinete timpurii.
Producerea răsadurilor necesită folosirea amestecurilor de pământuri nutritive pentru semănături şi repicat. Pământurile alese trebuie să se caracterizeze printr-o structură bună, care să asigure o porozitate şi o aeraţie optimă şi să conţină cantităţi suficiente de substanţe nutritive într-o formă uşor asimilabilă de plante.
Aceste pământuri nu trebuie să formeze la suprafaţă o scoarţă, care este foarte dăunătoare mai ales plantelor de castraveţi, ridichi de lună şi andive. Principalele componente ale amestecurilor nutritive folosite în sere şi răsadniţe sunt în cele ce urmează.
Pământul de ţelină se obţine prin descompunerea ţelinei înierbate. El se procură din terenurile cu graminee şi leguminoase. Pământul de grădină se obţine din terenurile cultivate cu legume. Acest pământ trebuie în prealabil bine dezinfectat, dat prin ciur şi curăţat de diferite materiale străine, ca: pietre, resturi de rădăcini etc.
Pământul de răsadniţă se strânge vara după terminarea sezonului, obţinându-se un material nutritiv foarte valoros. După o dezinfecţie puternică, pământul de răsadniţă se aşează în platformă timp de 6 luni pentru a se aerisi, în care perioada se amestecă cu îngrăşăminte minerale sub formă de soluţie.
Pământul de turbă se pregăteşte în orice perioadă a anului şi poate fi gata după 6-12 luni. Se prepară din turba bine descompusă. Pentru a reduce aciditatea se adaugă 3 kg. var la 1 m3 de turbă proaspătă, iar în timpul păstrării se lopătează de 1-2 ori.
Nisipul de râu se foloseşte în mod curent la amestecurile pentru semănături şi repicat.
Pentru prinderea plantelor şi grăbirea fructificării, producerea răsadului în ghivece din pământ ars este înlocuită cu o metodă mai economică, aceea a semănatului şi a repicatului în diferite suporturi (cuburi şi ghivece nutritive) confecţionate din turbă, plastic, hârtie sau carton. Ghivecele nutritive se execută cu ajutorul unor utilaje speciale.
Pe baza rezultatelor experienţelor efectuate în ţara noastră, pentru confecţionarea ghivecelor nutritive se recomandă un amestec format din trei părţi mraniţă şi o parte pământ. În ultimul timp o largă răspândire capătă ghivecele jiffy-pot şi strips-pot, al cărui perete permite trecerea rădăcinilor plantelor. Compoziţia Jiffy-potului este următoarea: 70-75% turbă de Sphagnum, bogat în humus, 20-23% material de legătură (celuloza din fibre de lemn de pin) şi 2-3% substanţe nutritive uşor solubile (uree). Ghivecele Jiffy-pot se umplu cu pământ la nivelul superior al pereţilor, iar udatul se execută numai în limita saturării pereţilor. În interiorul pereţilor se formează un sistem radicular ramificat, iar, după plantare, rădăcinile străpung pereţii şi împânzesc cu uşurinţă solul. Patul nutritiv
in cazul insuficienţei ghivecelor nutritive se poate folosi patul nutritiv, compus dintr-o parte pământ de ţelină, două părţi mraniţă cernută şi nisip, sau din turbă 60%, pământ 20% şi mraniţă 20%, care se aşează deasupra patului cald de băligar din răsadniţă. Pământurile nutritive pentru semănat şi repicat trebuie în mod obligatoriu dezinfectate contra bolilor criptogamice înainte de a fi depozitate în locuri speciale. Tratarea pământului se face pe cale termică sau chimică.
Insămânţarea se efectuează fie în pământul din sera înmulţitor sau răsadniţă, fie în lădiţe confecţionate din lemn sau plastic. Epoca de semănat este în funcţie de specie, tipul construcţiei, modul de cultivare şi temperatura solului. S-a constatat că este dificil de făcut o corelaţie directă între epoca de semănat, plantat şi recoltat.
Temperatura optimă pe care trebuie să o atingă pământul din răsadniţă sau seră pentru germinarea şi răsărirea seminţelor de legume variază între +23…+27°C. Se remarcă faptul că pe măsură ce temperatura pământului scade, se reduce energia de încolţire şi răsărire, mai ales în cazul seminţelor uscate, neumectate, favorizându-se şi atacul unor microorganisme patogene.
De aceea, încălzirea prealabilă a pământului în instalaţii speciale sau în serele înmulţitor prin diverse mijloace pentru a crea un regim teoretic corespunzător constituie o măsură obligatorie, care asigură o răsărire uniformă şi obţinerea unor plăntuţe viguroase. Menţinerea unei ventilaţii moderate, fără excese, şi asigurarea unui drenaj pentru scurgerea apei de udat din lădiţele de semănat reprezintă, de asemenea, măsuri pentru încălzirea optimă a seminţelor. Udarea pământului se face moderat, cu apa călduţă.
În zonele sudice şi vestice ale ţării, semănatul tomatelor timpurii are loc în prima decadă a lunii februarie, iar a verzei şi a conopidei timpurii nu mai târziu de 15 ianuarie. În zonele mai reci şi nordice, semănatul acestor culturii are loc cu 2-3 săptămâni mai târziu. Ardeiul şi vinetele timpurii se însămânţează cu 10-15 zile după tomatele timpurii.
Producerea rasadurilor nu este usoara dar din punct de vedere economic este rentabila. Se pot face bani frumosi atat din rasadurile de legume cat si din cele de flori. Tot ce trebuie este sa ganditi afacerea cat mai eficient si sa va adaptati cerintelor din piata. Eu va urez spor la treaba si vreme buna tuturor!